Hello world!
Acum 9 ani
duminică, 13 februarie 2011
Comitet cu gripa
Dragii mei,
Una dintre reusitele comitetului organizat saptamana trecuta "at work" este transmiterea unei viroze "bestiale" care m-a doborat la pat tot weekendul. In definitiv, sedintele oricum iti reduc sistemul imunitar la minimul de subzistenta. Dar ultima participare (strategica, fix in stanga unei colege virusate) mi-a pus capac. Am simtit cum plamanii mi-au fost infiltrati cu tot ce ii iesea ei, din nas si din gura (mucus, saliva improscata spumos la fiecare stranut in obrazul meu drept, tuse convulsiva si ochi injectati cu lacrimi gripate). Cum m-am simtit in weekend? Deplorabil, de fapt nici nu mai imi amintesc multe pentru ca am levitat intr-o stare de somnolenta combinata cu febra, dureri de plamani, de muschi si evident reprize de voma. Si cand ma gandesc ca saptamana care vine trebui sa plec din Bucuresti, evident, la un curs tot in interes de servici, imi vine sa..."zambesc". Care este morala acestei povestiri? De fapt este mai mult o concluzie proprie...nu inteleg nepasarea pe care o au unii vis a vis de sanatatea celor din jur...la aceasta nepasare, aproape ca imi vine sa raspund la fel.
Pana data viitoare feriti-va de stropii pe care ii improsca unii si altii atat la servici cat si pe strada...pentru ca nici voi si nici familiile voastra nu aveti vreo vina pentru ignoranta lor in a se trata.
Una dintre reusitele comitetului organizat saptamana trecuta "at work" este transmiterea unei viroze "bestiale" care m-a doborat la pat tot weekendul. In definitiv, sedintele oricum iti reduc sistemul imunitar la minimul de subzistenta. Dar ultima participare (strategica, fix in stanga unei colege virusate) mi-a pus capac. Am simtit cum plamanii mi-au fost infiltrati cu tot ce ii iesea ei, din nas si din gura (mucus, saliva improscata spumos la fiecare stranut in obrazul meu drept, tuse convulsiva si ochi injectati cu lacrimi gripate). Cum m-am simtit in weekend? Deplorabil, de fapt nici nu mai imi amintesc multe pentru ca am levitat intr-o stare de somnolenta combinata cu febra, dureri de plamani, de muschi si evident reprize de voma. Si cand ma gandesc ca saptamana care vine trebui sa plec din Bucuresti, evident, la un curs tot in interes de servici, imi vine sa..."zambesc". Care este morala acestei povestiri? De fapt este mai mult o concluzie proprie...nu inteleg nepasarea pe care o au unii vis a vis de sanatatea celor din jur...la aceasta nepasare, aproape ca imi vine sa raspund la fel.
Pana data viitoare feriti-va de stropii pe care ii improsca unii si altii atat la servici cat si pe strada...pentru ca nici voi si nici familiile voastra nu aveti vreo vina pentru ignoranta lor in a se trata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)