"Maine" a fost "ieri"...

Timpul mi-a invadat venele, imi iriga abundent creierul si imi provoaca palpitatii. Timp pierdut...castigat...ore,minute, secunde desfasurate dupa unii relativ...fara directie si noima. Timpul e prescris in retetele celor cu boli incurabile. Medicamentul e monitorizat sub forma de ore, ani, decade...Timpul e posesiv si pretentios, nu face cadouri, ba din contra percepe ofrande pretioase chipurile pentru "rabdarea lui". Urlu impotriva robiei! tipatul meu launtric este atat de puternic ca imi pune timpul in miscare prin corp, il simt in varful degetelor, in genunchi si in ochii obositi. Sclavia nu s-a abolit! Priviti cu varsta lanturile de secunde din jurul gatului. Nu va apasa pe tample atunci cand plecati capul in pamant pentru a culege roadele unei vieti pline de neputinta? Timpul este stapanul cugetarilor noastre, el ne face intelepti si tot el ne trimite in intuneric cand nu ii mai putem sustine tronul. Stapanul e indurator...el iti pregateste in tihna recompensa pentru tacerea in care l-ai servit. El se joaca cu mintea ta si iti permite senzatii halucinogene in care te crezi nemuritor si impenetrabil. De fapt iti otraveste ochii, iti ascunde cocoasa zbarcita a mintii biciuite si inrobite. Nu stiu daca deja am fost, voi fi ...stiu doar ca in momentul asta ma revolt si resimt in ceafa cotul apasator al zilei care se sfarseste. M-am nascut programat, traiesc in limite si sub obsesia mortii. De cele mai multe ori, scrisul ma conforteaza pentru ca stiu ca dainuie vesnic...e arma mea impotriva lasitatii timpului. Pe pagina asta alba, ma nasc in fiecare zi si traiesc fiecare secunda in ritmul meu, incet, cuminte...Eu nu respir, tastez si ma hranesc organic cu litere peste care poluarea indoctrinarii si a sclaviei nu s-a lasat.

Sunt stupid, deci "la moda"!

N-as putea sa va spun exact de cate ori in viata mea am fost neroada, nedreapta si de-a dreptul stupida. Motivul este simplu: este mult mai profitabil sa "vand" in targ ilustrate cu mine pe culmi, doborand recorduri personale, iubitoare de ceea ce ma inconjoara, increzatoare si inteleapta. Nu stiu ce parere aveti voi despre ilustratele voastre, insa eu mi-am retras azi marfa de pe rafturi. In urmatoarele ore voi expune (fara vanzare) tablouri abstracte din care doar pictorul poate sa inteleaga ceva. Nu vreau sa vand intrinsecul acesta, oricum vizitatorii l-ar subevalua pentru ca el nu este "glamour", senzational si nici macar cuviincios. Ceea ce nu stiu cumparatorii este ca din momentele de panica, deruta si nestiinta se nasc "imitatiile" pe care ei le considera originale, chiar capodopere. Eu vin si va spun ca succesul ne face sa actionam ca o turma. Cand suntem invingatori devenim previzibili, asteptam in tacere ca dincolo de usa sa se afiseze indoiala si ne intrebam daca "maine" vom fi la fel de apreciati. Pe de alta parte, confuzia si nesiguranta ne individualizeaza. Cand suntem neputinciosi si neintelesi ne camuflam si incepem sa "pictam" scenarii care de cele mai multe ori mor odata cu noi, fara sa fie inramate. Din mii de incercari esuate, nesabuinta si disperare apar poate cateva secunde de sclipire. Instinctiv, le pui pe raft si astepti ca un cumparator curios sa investeasca in ele; cateodata astepti toata viata sa le vinzi, fara nici un rezultat. Ilustrate fara defecte, sanatoase la minte si corp, creionand un viitor "previzibil" si multi cumparatori...Unii cu un buget saracacios si cu acces limitat la rafturile inferioare cu "ambalaje" ieftine, needucate, chich-uri (cu pretentii ridicate). Altii...ei insisi imitatori ai bunastarii...indivizii cotati in diverse topuri de avutie, arunca ochii pe tot ce este scump chiar daca nu neaparat de calitate...Azi nu-mi vand imaginea. Nu voi face nici un retus si nu imi voi aplica nici un termen de garantie la nimic din ceea ce stiu. Astazi voi fi eu, cu esecurile mele incercand sa ma accept asa cum sunt si meditand asupra nedreptatilor gandite / realizate impotriva a tot ce ma reprezinta si ma inconjoara. Am inchis buticul....aveti acces gratuit la muzeu. Va astept.