Nefericirea se masoara in hohotele de ras ale celor din jur

Doar atat pentru moment...

In memoria Ronei si a lui Aris

Rona s-a retras dintre noi, a fost iubita si in continuare este. Viata ei a fost brazdata de multa suferinta datorita abandonului si a bolii. Stiti, cateodata nu este suficient sa intalnesti pe ultima suta de metri, pe cineva care sa te aprecieze si sa te iubeasca neconditionat. Poate fi prea tarziu. Rona a plecat de langa noi la scurt timp dupa ce a fost adoptata de un om cu suflet mare.
Rona, sa stii ca noi te iubim in continuare si ne aducem aminte de curajul si de vointa ta! Sa nu ne uiti si sa ai o viata mai buna acolo in raiul cainutilor!
Nu l-am uitat nici pe Aris (bunul prieten de joaca al Biei). Din nefericire, Aris s-a pierdut in 2011 in parcul din Tineretului datorita neglijentei stapanei. Am trecut cu Ionut prin zona Tineretului de curand si am crezut ca il vedem pe Aris, dar era alt caine (aceeasi rasa, blana de culoarea nisipului). Desi l-a cautat multa lume si au fost puse afise cu poza lui, Aris nu a fost gasit nici pana in ziua de azi. Ne este dor de el. Sper ca a supravietuit gerului de afara sau ca a fost adoptat de cineva cu suflet.

Cheama-ma, dar nu pe numele meu!

Parca a trecut o viata de om (sau de orice alta vietate) de cand nu am mai postat pe blog. Viata are felul ei "vinovat" de a ne provoca teama. Mai tineti minte cand va povesteam de faptul ca Biei ii este frica sa iasa pe balcon? Sau despre nunta mea si a lui Ionucu (ni se parea ca o fata morgana...anul trecut).
Si au trecut doar 12 luni...Intre timp, Bia nu mai are nici o retinere in a cerceta balconul (si nu numai), iar ceremonia nuntii este bine fixata pe data de 23 iunie 2012 (cine-ar fi crezut?). De ce mi-e teama? Nu ati trait niciodata sentimentul ca ramaneti fara vise? sau ca trebuie sa inlocuiti vechile aspiratii si nu stiti cu ce? Hmmm...viata ma cheama in mai multe directii acum. Imi arata raspunsuri la intrebari pe care le aveam acum 10 ani. Ma pune fata in fata cu realitatea pe care o visam anii trecuti. Ma simt ca pe o pluta care merge intr-o directie dictata de cineva...ceva...cu multa precizie insa cu o intarziere careia nu stiu cat pot sa ii fac fata (timpul se aseaza in fiecare zi pe umerii mei).
Urasc cuvantul "semnificativ"! Il detesc pentru ca el imi umple paginile si gandurile in fiecare zi la servici. Ma duce in locuri nebanuite unde totul este grandios si nu poate fi cuprins in mintea mea, pe pluta ce curge lin de la o zi la alta.

Va intrebati ce mai face Rona? E foarte fericita si iubita la Braila :)

Comitet cu gripa

Dragii mei,

Una dintre reusitele comitetului organizat saptamana trecuta "at work" este transmiterea unei viroze "bestiale" care m-a doborat la pat tot weekendul. In definitiv, sedintele oricum iti reduc sistemul imunitar la minimul de subzistenta. Dar ultima participare (strategica, fix in stanga unei colege virusate) mi-a pus capac. Am simtit cum plamanii mi-au fost infiltrati cu tot ce ii iesea ei, din nas si din gura (mucus, saliva improscata spumos la fiecare stranut in obrazul meu drept, tuse convulsiva si ochi injectati cu lacrimi gripate). Cum m-am simtit in weekend? Deplorabil, de fapt nici nu mai imi amintesc multe pentru ca am levitat intr-o stare de somnolenta combinata cu febra, dureri de plamani, de muschi si evident reprize de voma. Si cand ma gandesc ca saptamana care vine trebui sa plec din Bucuresti, evident, la un curs tot in interes de servici, imi vine sa..."zambesc". Care este morala acestei povestiri? De fapt este mai mult o concluzie proprie...nu inteleg nepasarea pe care o au unii vis a vis de sanatatea celor din jur...la aceasta nepasare, aproape ca imi vine sa raspund la fel.

Pana data viitoare feriti-va de stropii pe care ii improsca unii si altii atat la servici cat si pe strada...pentru ca nici voi si nici familiile voastra nu aveti vreo vina pentru ignoranta lor in a se trata.

Barfa ne face mai buni...

Sunt un om casatorit. Lucrez intr-o multinationala din domeniul bancar. Am un caine in crestere. Visez in fiecare zi ca emigrez...Sotul meu este innebunit dupa aspiratoare si este convins ca va prinde ziua in care se va inventa aspiratorul minune (care se cupleaza singur la priza, o urmareste pe Bia peste tot in casa si face tot ce gandeste Ionu). Catelului meu ii place sa dea cu capul de tot felul de chestii (inclusiv de birou+pereti). Mai mult decat atat, are o fobie cand vine vorba despre balcon. Ionut inca mai spera ca vremea va rezolva aceasta problema si ca in timp o sa prinda curaj. Vorbesc mult...nu am stat niciodata sa ma gandesc cate cuvinte rostesc in fiecare zi...Imi petrec majoritatea timpului la birou, pe un scaun care imi provoaca dureri de spate si pe care mi-am instalat o perna ca sa atenueze efectul de "inconvoiala". Primesc vesti zilnic. Aud barfe, regurcitez ecoul lor. Ma misc lent pe scena...fac grimase cand ceva nu imi place. Imi cer drepturile in fiecare moment. Mi le cer si atunci cand imi sunt recunoscute (o fac din reflex). Constat in fiecare zi ca un comportament rautacios si nervos poate aduce mai multe beneficii decat unul calm si politicos. Iubesc lucrurile simple, curate si linistitoare pentru creier. O iubesc pe Bia, dar inainte de toate il iubesc pe Ionel. Poate nu ma credeti dar sunt un om bogat. Mintea mea poseda raspunsuri la multe dintre intrebarile ce nelinistesc omenirea. Traiesc cu chirie, inca, pentru ca prefer sa folosesc doar o mica parte din materia cenusie (segmentul cu raspunsurile este in conservare).Imi postez gandurile pe blog...cateodata ma chinui sa iasa ceva clar si totusi complex. Foarte putini citesc ceea ce scriu. Acum vreau sa va conjug un verb: imi place barfa, iti place barfa, ii place barfa...ne place barfa, va place barfa, le place barfa. Sa nu credeti in nici un moment ca verbul este "a placea"...:)Imi creste pulsul...ma duc la doctor. Anticipez ca o sa facem si cununia religioasa, dar mai este ceva pana atunci. Nu stiu daca o sa ajung in State...America, here I come!!!
Ma cocosez in fata dumneavoastra si va spun admirativ : Barfiti pentru sanatate! Barfiti ca si cum azi e ultima zi in care o puteti face! Barfiti romaneste!

Poate va intrebati ce mai face Biuta...

Bia cu mamica ei Sara (Bia este in dreapta, are 5 luni si jumatate)

Aici, la un pui de somn...in patul bunicilor de la Targoviste

Biuta cu mamica ei (Sara). Bia avea cam 1-2 luni