"Maine" a fost "ieri"...

Timpul mi-a invadat venele, imi iriga abundent creierul si imi provoaca palpitatii. Timp pierdut...castigat...ore,minute, secunde desfasurate dupa unii relativ...fara directie si noima. Timpul e prescris in retetele celor cu boli incurabile. Medicamentul e monitorizat sub forma de ore, ani, decade...Timpul e posesiv si pretentios, nu face cadouri, ba din contra percepe ofrande pretioase chipurile pentru "rabdarea lui". Urlu impotriva robiei! tipatul meu launtric este atat de puternic ca imi pune timpul in miscare prin corp, il simt in varful degetelor, in genunchi si in ochii obositi. Sclavia nu s-a abolit! Priviti cu varsta lanturile de secunde din jurul gatului. Nu va apasa pe tample atunci cand plecati capul in pamant pentru a culege roadele unei vieti pline de neputinta? Timpul este stapanul cugetarilor noastre, el ne face intelepti si tot el ne trimite in intuneric cand nu ii mai putem sustine tronul. Stapanul e indurator...el iti pregateste in tihna recompensa pentru tacerea in care l-ai servit. El se joaca cu mintea ta si iti permite senzatii halucinogene in care te crezi nemuritor si impenetrabil. De fapt iti otraveste ochii, iti ascunde cocoasa zbarcita a mintii biciuite si inrobite. Nu stiu daca deja am fost, voi fi ...stiu doar ca in momentul asta ma revolt si resimt in ceafa cotul apasator al zilei care se sfarseste. M-am nascut programat, traiesc in limite si sub obsesia mortii. De cele mai multe ori, scrisul ma conforteaza pentru ca stiu ca dainuie vesnic...e arma mea impotriva lasitatii timpului. Pe pagina asta alba, ma nasc in fiecare zi si traiesc fiecare secunda in ritmul meu, incet, cuminte...Eu nu respir, tastez si ma hranesc organic cu litere peste care poluarea indoctrinarii si a sclaviei nu s-a lasat.