Repaus cognitiv

Cunoasterea este ca o jucarie gandita pentru media de varsta 10-12 ani, pe care i-o faci cadou unui copilas care abia invata sa mearga singur. Cineva drag mi-a spus de curand ca e mai bine sa ai vise mici si realizabile decat un singur vis mare pentru care risti sa iti consumi intreaga simtire, fara sa ti-l realizezi vreodata.
Fiecare dintre noi are cel putin o dorinta, chiar acum cand scriu aceste randuri, insa pana la finalul frazei, oare cate asteptari se implinesc?
Dorintele se succed aleator, intr-un mod absurd si haotic, fara sa tina seama de posibilitatile cognitive la purtator. Multi spun ca evolutia deriva din cunoastere, ceea ce este adevarat intr-o masura mai mare sau mai mica. Marturisesc ca am din ce in ce mai des senzatia ca devenirea noastra continua este data in cele din urma de anomaliile de perceptie. Nu stim sa cunoastem, asa cum nu stim sa apreciem si nici sa valorificam absolut nimic din ce ne poate ajuta sa evoluam. Cunoasterea este jucaria noastra preferata, dar cu toate astea manifestam interes doar pentru curiozitate si superficialitate. Evolutia fara o baza cognitiva este falsa, nu are si nu va avea niciodata substanta si nici viitor. Concret, orice initiativa de emancipare la nivel de individ ajunge un esec, daca in spatele indemnului propriu nu isi face cuibul capacitatea de intelegere si pastrare a prezentului asa cum este el, frumos, pur, concret si creator de viata. "Nu suntem singuri in Univers!" - cat de des imi jeneaza urechea aceasta replica! Teama de singuratate ne aduce in stadiul in care vrem sa spargem bariele planetei, insa ignoranta ne face sa uitam ca multi dintre cei ce ne inconjoara poate chiar la 1 metru de noi, sunt singuri si neajutorati. Suntem mici pentru "cunoastere", abia daca putem fi curiosi. Pana la grupa mare, nu mai sunt decat cateva mii de ani! Sa ne vedem sanatosi atunci! Pe curand!